De la stiloul lui Poenaru și eseurile lui Ierunca, la minunile IT ale lui Budișteanu

Divertisment

Vâlcea a dat umanității și continuă să furnizeze oameni de știință și de cultură remarcabili care au îmbogățit patrimoniul universal prin munca și opera lor, de la inventatorul stiloului, Petrache Poenaru, la tânărul IT-ist Ionuț Budișteanu, câștigător al unui premiu Intel, scriitori, filosofi și actori celebri precum Virgil Ierunca, cunoscutul eseist cu activitate anticomunistă sau îndrăgitul actor Dem Rădulescu.

„Județul Vâlcea face parte din harta culturală a României. Fără Vâlcea, umanitatea ar fi un puțin mai săracă. Patrimoniul literaturii sau al științei nu ar fi fost atât de complexe și consistente fără vâlcenii care au schimbat, prin invențiile lor, prin scrierile lor și prin aportul propriu, mentalități, direcții, economie, finanțe, teatru, film, muzică etc.”, spune sociologul vâlcean Ligia Rizea.

Începând cu primul imnograf, Filotei monahul, în secolul XIV, precursor al artei poetice în spațiul cultural românesc, cu Mardarie Cozianul și Mihail Moxa, traducători și întemeietori recunoscuți ai limbii române scrise în secolul XVII, urmați de Antim Ivireanul, Chesarie Râmniceanu, Dionisie Eclesiarhul și mulți alții în secolul următor, Vâlcea și-a adus contribuția la cultura română prin opera unor mari personalități.

Cum ar fi evoluat lumea fără stiloul lui Petrache Poenaru?

Născut într-o familie boierească, în 1799, în orașul Bălcești, Petrache Poenaru a fost secretarul lui Tudor Vladimirescu. A studiat la Viena politehnica și filologia. În 1827, a brevetat la Paris tocul cu rezervor, „condeiul portăreț fără sfârșit, alimentându-se însuși cu cerneală” — stiloul de azi. El a fost cel care a introdus sistemul metric zecimal în Muntenia. A fost, totodată, fondatorul Colegiului Carol I din Craiova și co-fondator al Școlii de Poduri și Șosele. În 1870, a devenit membru al Academiei Române.

„Un loc de prim rang îi revine și lui Dumitru Drăghicescu, născut la Măciuca, în 1875. Filosof, sociolog studiat în universitățile de mare prestigiu ale lumii, alături de mentorul său, Emile Durkheim, fondatorul Școlii franceze de sociologie, sau Gabriel Tarde, și diplomat de notorietate internațională, a fost promotor al Marii Unirii de la 1918 și fondator al Ligii Națiunilor. Vâlcea a dăruit literaturii române pe Gib Mihăescu, născut în 1894, la Drăgășani, autorul romanelor ‘Grandiflora’, ‘Donna Alba’, ‘Rusoaica’, pe Bogdan Amaru, născut în 1907, la Tetoiu, autorul piesei de teatru ‘Goana după fluturi’, pe Dragoș Vrînceanu, Constantin Mateescu, Marian Papahagi, Tudor Dumitru Savu, Florentin Smarandache — lider al Mișcării literare Paradoxiste și Doru Moțoc, iar lista rămâne deschisă”, spune Rizea.

Un vâlcean cu notorietate este și Dinu Săraru, născut în Slătioara, în 1932, romancier, publicist, dramaturg, critic teatral, redactor la Radioteleviziunea Română timp de un deceniu (1950-1960), secretar general de redacție la revista „Secolul XX”, secretar general de redacție la revista „Luceafărul”, fost director la Teatrul Mic și Teatrul Foarte Mic (1977-2004), precum și la Teatrul Național din București (2001-2004). 

„Dintre scriitorii de marcă nu poate fi omis Bartolomeu Anania, mitropolitul Ardealului, născut în 1921 în comuna Glăvile, cunoscut ca scriitor sub numele de Valeriu Anania. Este autorul volumelor: ‘Miorița’ — piesă de teatru (1966), ‘Meșterul Manole’ — poem dramatic (1968), ‘Du-te, vreme, vino, vreme!’ (1969), ‘Păhărelul cu nectar’ (1969), ‘Geneze’ (1971), ‘Steaua Zimbrului’ (1971), ‘File de acatist’ (1976), ‘Istorii agripine’ (1976), ‘Străinii din Kipukua’ (1979)”, subliniază prof. Florin Epure, directorul Direcției pentru Cultură Vâlcea. 

Vintilă Corbu, născut la Drăgășani în 1916, fugit la Paris (unde și moare în 2008), a fost scriitor interzis de comuniști. „Căderea Constantinopolului”, carte publicată în două volume (1976-1977), este una dintre cele mai vândute lucrare din beletristica românească.

Numai la primul tiraj au fost vândute 192.000 de exemplare. Cartea a fost editată în franceză, greacă, arabă, iar în Franța a fost adaptată și difuzată ca teatru radiofonic.

„Un loc special între marile personalități vâlcene îi revine lui Virgil Ierunca, născut în 1920, în comuna Lădești. În decembrie 1946 părăsește România, stabilindu-se la Paris, unde se atașează unui grup de exilați (Mihai Gafencu, generalul N. Rădescu, Mihail Fărcășanu ș.a.). Virgil Ierunca va desfășura o intensă activitate culturală, literară, dar și anticomunistă, fiind, în mod corespunzător, ținta a numeroase atacuri (unele, la propriu!) din țară. În urma sfaturilor lui Mircea Eliade și Lucian Bădescu, intră ca redactor la ziarul ‘Uniunea Română’. În 1951, este invitat să colaboreze în scris la postul Europa liberă. Din 1975, lucrează ca cercetător la Centrul Național de Cercetare Științifică, secția filosofică și devine colaborator al postului de radio Europa liberă. Cu sprijinul lui Mircea Eliade, editează prima revistă românească de literatură în Franța”, susține prof. Epure. 

Critica literară actuală are repere de necontestat la Râmnicu Vâlcea. Este vorba deNicolae Manolescu, eseist, critic și istoric literar, editorialist, publicist. A primit, de-a lungul anilor, mai multe premii literare: trei decernate de Uniunea Scriitorilor din România — în anii 1976, 1981, 1985—, unul de Asociației Scriitorilor din București, în 1978, și unul de Academiei Române, în 1976. Director al revistei „România literară” (din 1990), membru corespondent al Academiei Române (din 1997), președinte al Uniunii Scriitorilor din România (din 2005), ambasador al României la UNESCO (din 2006). A publicat peste 40 de volume.

Teolog și reputat cercetător al vechii culturi scrise, arhimandritul Veniamin Micle, maramureșan prin naștere, stabilit la Mănăstirea Bistrița olteană, pe care a renovat-o în perioada 1883 — 1992, este autorul a peste 46 de volume.

Alt critic literar renumit, de origine vâlceană, este Eugen Negrici, eseist, teoretician și istoric literar, aplecat asupra studiului poeziei medievale, dar și asupra celei proletcultiste, născut în 1941, în Râmnicu Vâlcea. Li se alătură George Anca, o personalitate polivalentă, cărturar prestigios cu recunoaștere internațională, poet, dramaturg, sanscritolog, eseist, criticul literar Cornel Moraru, redactor al revistei „Vatra”, Constantin Zărnescu, eseist, prozator, dramaturg.

Teatru românesc contemporan are la Vâlcea ca și corespondent pe Felix Anton Rizea, născut la Brăila în 1950, dar mutat la Călimănești. Este actor de teatru și film, dramaturg, scenarist, ziarist. În anul 1986, piesa sa de teatru „Cutia cu maimuțe” a fost premiată de Radio Europa Liberă în cadrul unui concurs de dramaturgie, motiv pentru care a fost retrasă, ulterior, de la lectura cu public, programată la Teatrul Mic.

Un vâlcean care a făcut istorie în lumea teatrului și filmului este actorul Dem Rădulescu. Născut în 1931 la Râmnicu Vâlcea, este considerat unul din cei mai mari actori de comedie din teatrul și cinematografia românească. Dem Rădulescu a debutat ca amator, la 17 ani, la un bal organizat de fanfara gării. A jucat în peste 60 de filme, devenind celebru prin seria de comedii „B.D.”, prin „Neamul Șoimăreștilor”, „Astă seară dansăm în familie” etc. Dem Rădulescu este cunoscut și datorită carierei didactice de excepție, ca profesor la Universitatea de Teatru și Film din București. 

Florin Zamfirescu, o altă personalitate a teatrului românesc actual, este născut pe meleagurile vâlcene, în Călimănești, și tot în Călimănești s-a născut și Adina Cezar, prim-balerină a Operei Române și reputat coregraf. 

„Fără a propune ierarhizări de vreun fel, menționăm că își au rădăcinile în Vâlcea și alte personalități care intră în pantheonul național, precum compozitorul Ion Dumitrescu, patriarhul Iustinian Marina sau Gabriel Liiceanu. În lumea finanțelor, municipiul Drăgășani a dat doi guvernatori ai Băncii Naționale, Mihail Oromolu și Mugur Isărescu. Cornel Medvedov, actrița Coca Bloos, dirijorul și pianistul Paraschiv Oprea, Horia Moculescu, Maria Dragomiroiu, Maria Ciobanu sunt vâlceni cu realizări importante în arta spectacolului și se cuvine să-i menționăm”, a precizat sociologul Ligia Rizea.

Lista este lungă, dar, în orice caz, nu poate fi omis Anton Pann, născut în Bulgaria, în 1796. Scriitor, folclorist, muzician, tipograf, între 1826-1828, a fost profesor de muzică la o școală a Episcopiei din Râmnic. În anul 1843 a devenit proprietar de tipografie, intensificând tipărirea de cărți pe care o începuse înainte de 1830. În 1848, prezența lui este din nou semnalată la Râmnicu Vâlcea, unde va dirija corul ce va intona — în cadrul manifestărilor din Zăvoiul Râmnicului, în 29 iulie, un imn revoluționar despre care se presupune a fi fost „Deșteaptă-te, române!”. 

„Așa cum spuneam, lista nu se închide, tânărul student la Matematică-Informatică, la Universitatea din București, Ionuț Budișteanu, devenit printre primii 10 tineri de succes din lume după ce a câștigat premiul Intel, demonstrează că Vâlcea nu și-a epuizat resursele”, conchide Directorul Direcției pentru Cultură, Florin Epure.

Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *