Vâlcea – județ domnesc, județul celor trei necropole voievodale

Divertisment

Județul Vâlcea este considerat de mulți istorici și oameni de cultură tărâmul regilor, pentru că aici sunt înmormântate cele mai multe capete încoronate din istoria României: Mircea cel Bătrân, Matei Basarab, Carol Mircea de Hohenzolern. Dacă punem la socoteală și Mănăstirea Hurezi, unde cu siguranță Brâncoveanu, dacă nu ar fi avut acel martiriu tragic, ar fi fost îngropat, Vâlcea ar putea primi din oficiu titulatura de județ al domnitorilor și regilor, al suveranilor, al capetelor încoronate.

„De altfel, numele județului este tot unul ales. Potrivit unor variante, denumirea de Vâlcea, vine de la ‘vâlc’, care în slavonă înseamnă lup. Primul cneaz care descalecă pe teritoriul actualei Țări a Loviștei, nordul județului Vâlcea, a fost cneazul Farkas, numele acestuia însemnând în limba maghiară lup sau vâlc”, afirmă istoricul Sorin Oane.

Totodată, în Țara Loviștei, pe teritoriul comunei Titești, o parte din istoricii vâlceni consideră că se află și mormântul cneazului Miraslau, tatăl mai cunoscutului cneaz valah Seneslau. Și dacă privim mai înainte cu o mie de ani, Vâlcea este traseul ales de împăratul Traian în cele două războaie pentru a ajunge la capitala Daciei. Unul din castre îi poartă chiar numele — Castra Traiana.

Județul Vâlcea este astfel, potrivit documentelor, județ domnesc. Avem trei necropole ridicate de domnitori, care și-au dorit ca după trecerea la cele veșnice să fie înmormântați aici. Mănăstirea Cozia, sfințită în 1388, unde se află mormântul lui Mircea cel Bătrân. Tot la Cozia, alături de Mircea cel Bătrân, a fost înmormântată mama lui Mihai Viteazu, Teodora, devenită monahia Teofana. Mircea este din neamul Basarabilor, una din cele mai lungi dinastii din România, dinastie din care face parte și domnitorul Matei Basarab, ctitorul Mănăstirii Arnota, construită între anii 1633-1637, locul unde acesta se odihnește după trecerea la cele veșnice.

Tot din neamul Basarabilor este și Constantin Brâncoveanu, cel care, dacă nu ar fi avut acel sfârșit tragic, cu siguranță și-ar fi dormit somnul de veci în biserica mare de la Mănăstirea Hurezi, la care se încheiaseră lucrările la finele secolului al XVII-lea. Un alt os domnesc înmormântat la Vâlcea este Carol Mircea, fiul nelegitim al regelui Carol al II-lea de Hohenzolern.

Sociologul și omul de cultură Ligia Rizea spune că nu doar prin necropole județul este unul domnesc, ci prin multitudinea de mănăstiri și biserici ai căror ctitori sunt foști domnitori ai României.

„De exemplu, schitul Ostrov (1520 — 1522) este opera lui Neagoe Basarab și a Despinei Doamna, Biserica Adormirii Maicii Domnului din Ocnele Mari (ridicată în secolul XVI și distrusă la cutremurul din 1940) este atribuită lui Radu de la Afumați, domnitor valah care și-a găsit sfârșitul tragic fiind ucis în biserica Cetățuia din Râmnicu Vâlcea. Sau Cuvioasa Paraschieva (1554 — 1557) din Râmnicu Vâlcea a fost începută de Pătrașcu Vodă și terminată de Mihai Viteazul, fiul său. Tot în Râmnicu Vâlcea, un alt domnitor, Mircea Ciobanu, își leagă numele de Biserica Buna Vestire (sec. XVI). La Ocnele Mari, Biserica Domnească este preluată și refăcută (în 1708) de Constantin Brâncoveanu”, spune Ligia Rizea.

De asemenea, Brâncoveanu este ctitorul ansamblului de la Hurezi (1690 — 1709), capodoperă a artei și arhitecturii brâncovenești înscrisă în Patrimoniul Cultural Universal UNESCO, dar și al ansamblului monahal Mamu (sf. sec. XVII) din sudul județului Vâlcea, de la Lungești. 

La rândul său, Doamna Maria Brâncoveanu rezidește (între 1706 — 1707) Mănăstirea Surpatele, ctitorie mai veche a boierilor Buzești. Mănăstirea Bistrița este opera boierilor Craiovești, de la sfârșitul secolului al XV-lea, dar înfățișarea actuală o primește la mijlocul secolului al XIX-lea și ea se datorează domnitorilor Gheorghe Bibescu și Barbu Știrbei.

Mănăstirea Iezer (1558) este ctitoria domnitorului Mircea Ciobanu și a Despinei Doamna, Mănăstirea Dintr-un Lemn este zidită de Preda Brâncoveanu, mare dregător în vremea lui Matei Basarab, în 1635, iar mai târziu în rândul ctitorilor de aici se înscriu domnitorii Șerban Cantacuzino (1683 — 1684) și Ștefan Cantacuzino (1715). 

În Lungești, Stroe Buzescu preia, la sfârșitul sec. XVI, în ocrotire, Mănăstirea Stănești — Lunca din care se mai păstrează azi Biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului, iar de Mănăstirea Govora (sec. XV — XVIII) se leagă de numele lui Mircea cel Bătrân, al lui Vlad Dracul, tatăl lui Vlad Țepeș, dar și cel al lui Radu cel Mare, care reface mănăstirea în 1496, și de Matei Basarab, care aduce aici în sec. al XVII-lea tiparnița.

„Râmnicu Vâlcea și Călimăneștiul sunt orașe domnești atestate documentar de Mircea Cel Bătrân, la 20 mai 1388. Mai mult, județul Vâlcea este primul județ atestat documentar în România, de același voievod, Mircea cel Bătrân, în hrisovul din 8 ianuarie 1392. Un județ domnesc așadar, care are o istorie trasată de Traian pe drumul lui de cucerire a Daciei, de imnul lui Anton Pann de la 1848, de luptele generalului Praporgescu, pe Valea Oltului, în prima conflagrație mondială. Și, de ce nu? Dacă istoricii o vor dovedi cu probe, de prima înfrângere a unei armate medievale, este vorba de Posada, unde Basarab I a reușit prin victoria sa de răsunet să nu permită ocuparea Țării Românești de către regatul maghiar, așa cum se petrecuseră lucrurile în Transilvania”, completează sociologul Ligia Rizea.

Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *