Masivul Cozia, cu vârful său de 1668 de metri, este cunoscut de mai bine de 50 de ani ca muntele liceenilor pentru testul majoratului, întrucât nu poți deveni „major” dacă nu ai urcat o dată pe aceste înălțimi.
Este un munte perfect, spune prof. dr. Gheorghe Ploaie, cel care a organizat în îndelungata sa activitate didactică sute de expediții cu liceeni pe vârful Cozia.
„Cozia nu este un munte nici greu, nici ușor, este un munte care trebuie urcat de orice adolescent înainte de bacalaureat. Este deja o cutumă printre liceeni că fără a urca pe Cozia nu poți deveni major”, afirmă profesorul în biologie Gheorghe Ploaie.
Liceenii îl aleg ca destinație de weekend și deja sunt consacrate cele două trasee, urcatul și coborâtul, Păușa, respectiv Turneanu. Există și un tren al muntelui, motorul regional sau personalele de Sibiu. Majoritatea urcă în gara din Râmnicu Vâlcea și coboară în halta Păușa din Călimănești. Aici se formează grupurile de temerari. Traseul de urcat pornește pe drumul forestier care duce spre Mănăstirea Stânișoara. După șapte kilometri, drumul forestier se termină chiar în poiana mănăstirii.
„Cei mai puțin curajoși preferă să se oprească aici, unde avem un peisaj spectaculos, ce-i drept, cascade, mănăstirea care este o bijuterie așezată într-o căldare montană, dar de abia de acum începe drumul adevărat, al inițierii”, precizează Gheorghe Ploaie.
De la mănăstire începe poteca montană, destul de agresiv, spune profesorul, sunt 100 de metri de pantă abruptă, după care drumul alternează, fie urcă, fie coboară, acesta înconjoară muntele în formă de spirală. De la 1.000 de metri altitudine, odată cu apariția coniferelor, traseul devine ceva mai dificil, existând o porțiune cu lanțuri și stânci, iar ultima parte, până pe creasta alpină, este un ultim urcuș abrupt de 100 de metri.
„Momentul apariției cabanei meteo și a releului de televiziune este izbăvitor. Până în 1989, aici la releul de televiziune era boierie. Se prindea majoritatea posturilor occidentale, era altă lume. Iar ceaiul cu rom de la cabană era trofeul”, spune profesorul Ploaie.
Aceasta se petrecea sâmbăta, duminica însemna coborârea, dar după o noapte cu foc de tabără, cu muzică. Aici se urca cu chitara, cu tuciul pentru mămăligă. De pe platoul Coziei se vede firul Oltului până la Râmnicu Vâlcea. „Iar noaptea spectacolul de lumini al localităților de pe Valea Oltului dă senzația că te afli deasupra unui oraș nord-american”, afirmă profesorul.
Traseul pentru coborâre era unul extrem de dificil. Traseul „Turneanu” șerpuie pe stânci până jos, la Mănăstirea Turnu, de unde se ia trenul din halta bisericii înapoi spre Râmnic.
Muntele Cozia este deci examenul de absolvire, dar, ulterior și în studenție, fostul licean revine cu colegii pentru o relua traseul adolescenței.
După 1990, lucrurile nu s-au schimbat mult, alte generații au primit moștenirea Coziei și au repetat traseul pe care mii de pași înainte l-au făcut. Mărturii sunt scoarțele copacilor care păstrează inscripțiile ce se pierd mult înainte de anii 1950 sau 1960. „Există una care atrage atenția, Gabi și Marian din 1939, care te face să te gândești la cei doi adolescenți de atunci care poate azi nu mai sunt. Dar au rămas pe trunchiul unui fag de pe drumurile Coziei”, povestește profesorul.
Pentru cei care nu au de gând să urmeze traseul pe jos există varianta auto de 22 de kilometri care urcă până la cabană. În ultimii 20 de ani, a fost montată și o cruce de fier chiar pe vârful Cozia. Se așteaptă asfaltarea acestui drum și autoritățile din Călimănești au un proiect de amenajare a unei stațiuni pe platou, chiar și a unei linii de telecabine. Ceea ce a stârnit protestul mai multor organizații ecologice și al administratorilor Parcului Național Cozia.
„Muntele Cozia trebuie respectat așa cum este el. Este ca o Vamă Veche, unul dintre ultimii munți virgini ai României, nu ne trebuie turismul cu manele și cu mici aici. Este muntele adolescenților și este o poveste care vine din trecut, o amintire a tinereții fiecăruia dintre noi. Nu trebuie să-l aducem în zona societății de consum, nu trebuie să-l batjocorim, trebuie respectat. Steagul dacic, dragonul, se spune că este inspirat chiar din forma aproape conică a acestui munte, dacii deci l-au respectat, este moștenirea lor spirituală pe care o avem de la ei. Așa trebuie să rămână”, a declarat pentru AGERPRES administratorul Parcului Național Cozia, Pavel Prundurel.
Cozia este muntele care se vede din orice direcție pe o rază de peste 50 de kilometri, se întinde pe arealul mai multor localități — stațiunea Călimănești și comunele Berislăvești, Sălătrucel și Perișani. Deține o bogată faună și floră, aici se întâlnesc ambele specii de vipere din România, scorpionul carpatic, mamifere mari, dar și castanul comestibil, gorunul care urcă până la altitudinea de 1.000 de metri, alături de toate speciile de foioase și conifere.
Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.