Nu sunt multe castele în partea de centru și de vest a țării, dar unul dintre cele mai frumoase și impunătoare astfel de edificii medievale se află în județul Vâlcea. Dacă până în 1989, brigadierii de la IAS Zătreni reparau tractoare și combine în curtea construcției medievale, de ceva vreme sorții au început să fie de partea acesteia, Castelul de la Zătreni urmând să redevină ceea ce a fost în urmă cu peste 200 de ani.
„Istoria locului, adică a comunei Zătreni, după cum o mărturisește și numele ei, se leagă strâns de cea a boierilor Zătreni, o puternică familie boierească vâlceană, care a dat Țării Românești și voievozilor mai mulți înalți dregători. Nicolae Iorga, în ‘Istoria bisericii românești’, menționează boierii Zătreni, alături de boierii Drăgoești, ca donatori (între anii 1568-1576) la ridicarea schitului Sfântul Nicolae din Olteni (Bujoreni), sediul vechii Episcopii a Râmnicului”, spune prof. Ligia Rizea, specialist în patrimoniu.
Fiu al postelnicului Danciu Zătreanu și al Maricăi, fiica slugerului Drăgoi din Fălcoiu, vornicul Preda Zătreanu stăpânea, la începutul secolului al XVIII-lea, moșia cuprinsă între Bălcești și Pârâieni, în sud-vestul județului Vâlcea. Preda ridică în Zătreni, în 1734, o biserică de zid, cu hramul Sfântul Nicolae, similară ca dimensiuni și arhitectură cu bisericile „Toți Sfinții” (1762-1764) și „Buna Vestire” (refăcută în 1747-1751) din Râmnicu Vâlcea, dar și cu alte biserici boierești, ridicate sub directa influența a ctitoriei de la Hurezi a Sfântului Constantin Brâncoveanu.
„Dar, în 1740, Preda Zătreanu moare. Moșia lăsată de el se este împărțită între moștenitori. În 1754, fratele său, Radu Zătreanu construiește în apropierea Bisericii Sfântul Nicolae o locuință, respectiv ceea ce azi numim Cula Zătreanu, o locuință feudală fortificată, ridicată pe un beci boltit semicircular, cu ferestre de tragere și ziduri groase de 80 de cm. Camerele de locuire sunt așezate la primul și al doilea nivel. La ultimul nivel se păstrează holurile originare cu bolți semicilindrice, încăperi cu bolți mănăstirești și un foișor cu stâlpi de cărămidă și arcade trilobate, cu o largă perspectivă asupra văii Oltețului”, menționează Ligia Rizea.
Apoi, începe dezastrul pentru familia Zătreanu. Istoricii spun că „prea multe danțuri, prea multe zaiafete la moșie și nu doar de sărbătorile mari de peste an, Crăciunul și Paștile, erau celebrate cu vinuri bune și evident că problemele financiare încep să se facă simțite”.
După unele referințe, cula este pierdută la masa de joc de un anume Iancu Zătreanu, iar la începutul secolului al XIX-lea, împreună cu o bună parte din moșia Zătrenilor este cumpărată de un arendaș pe nume Boicescu, provenit, după câte se pare, din Bulgaria. Iancu moare ca cerșetor în Craiova. Succesiv, cula devine proprietatea lui Miliță Boicescu, apoi a fiicei acestuia Maria (Mița) Boicescu (căsătorită Potamian), care se implică într-o serie de acțiuni filantropice ce au contribuit la dezvoltarea comunei Zătreni.
Între altele, contribuie la înființarea primei școli din Zătreni, un local mare cu sală de festivități, a școlii de meserii, ulterior, a gimnaziului agroindustrial și la restaurarea Bisericii Sfântul Nicolae, ctitoria lui Preda Zătreanu. De la Maria Boicescu, cula trece în proprietatea nepotului său Hristea Boicescu. Pe acest parcurs, culei îi este alipit un conac cu două etaje, cramă la demisol și două terase generoase, întregul edificiu primind o unitate stilistică. Și, din acel moment, ansamblul arhitectonic devine un adevărat castel medieval.
Castelul de la Zătreni, cum a început să fie astăzi denumit, este compus din două corpuri construite în etape distincte. O culă construită la mijlocul secolului al XVIII-lea și un conac alipit ei în secolului al XIX-lea. De altfel, edificiul, deși în prezent unitar, apare în lista monumentelor istorice din județul Vâlcea cu două numere de cod, unul identificând Cula Zătreanu și celălalt Conacul Boicescu, tocmai pentru a se distinge cele două etape de construire.
Castelul nu putea să scape în 1947 de tăvălugul noii orânduiri. Imobilul este naționalizat în timpul regimului comunist. Aici se fac înscrierile forțate în CAP. Beciul este prădat de toate vinurile alese, iar țăranii care refuzau de bună voie înscrierea în colectiv erau legați cu lanțuri și torturați. După încheierea colectivizării, castelul este transformat în sediu al IAS Zătreni. Sunt scoase cărțile, o bibliotecă impresionantă este arsă, pianul este scos în bucăți, tablourile au fost furate, curtea cu grădini de promenadă este rasă la nivel de arbori ornamentali, pentru a face loc tractoarelor și semănătorilor. I se aduc unele modificări și îi este prădat și distrus tot mobilierul interior.
După 1989, revine în proprietatea urmașilor lui Hristea Boicescu, 14 iunie 2002 și este pus în vânzare. Trece succesiv prin mai multe proceduri administrative privind dreptul de preemțiune stipulat de Legea 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, care cere exercitarea acestui drept, pe rând, de Ministerul Culturii, Consiliul Județean și Primărie.
Castelul boierilor Zătreni va deveni în această primăvară obiectiv turistic, după ce firma care a cumpărat această construcție a început lucrările de amenajare a acesteia, spune primarul comunei vâlcene Zătreni, Constantin Lițoiu.
„Iată un lucru care va spori interesul pentru localitatea noastră. Firma ploieșteană care a cumpărat acest conac are în perspectivă introducerea acestuia în regim turistic. Și pentru noi, ca administrație locală, este un lucru bun și vom acorda tot sprijinul în acest sens. Conacul Zătreanu se află pe un drum național de mare importanță, Târgu Jiu-Drăgășani-Pitești, deci nu va duce lipsă de drumeți. Era păcat însă ca acest edificiu care vine din istorie cu parfum de epocă să se distrugă”, a declarat Lițoiu.
Firma care a cumpărat conacul de la urmașii boierilor Zătreni a investit în comuna cu același nume și într-o plantație intensivă de măr.
„Faptul că unul din puținele castele din Țara Românească va străluci din nou, este nemaipomenit. Și nu este singurul. Toată Valea Oltețului, și dacă adăugăm aici Măldăreștiul, este plină de astfel de conace boierești, cred că sunt nu mai puțin de șapte care odată restaurate, ar da un parfum vestului de județ, de la Horezu, unul din puținele orașe care mai păstrează un centru istoric până jos la Conacul din Bălcești, unde a copilărit Petrache Poenaru, inventatorul stiloului”, conchide Ligia Rizea.
Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.