O biserică vâlceană, aparent obișnuită, aflată pe malul stâng al Oltului, la 10 km de Râmnicu Vâlcea, a fost prinsă într-un mod aparte în vârtejul bătăliilor purtate de Mihai Viteazul, consemnând, așa cum spun istorii, victimele colaterale ale acestora.
Este vorba despre Biserica din satul Ruda cu hramul „Sfinții Voievozi’, sat care face parte din comuna Budești, aflată la intrarea în Râmnicu Vâlcea dinspre Argeș, pe malul stâng al Oltului.
Acest lăcaș de cult a fost ridicat ca biserică de curte la reședința boierilor Rudeni în deceniul opt al secolului al XVI-lea, deoarece, în 6 octombrie 1579, în biserică a fost înhumat un pretendent domnesc, pe nume Radu, mărturia aflându-se pe o piatră de mormânt păstrată astăzi în colecția muzeală a preotului Vețeleanu de la Trăistari (Ocnele Mari), fără a putea însă nici până azi să fie elucidate legăturile de familie ale acestuia cu boierii Rudeni.
De altfel, numele satului „Ruda” provine de la această familie boierească și a devenit, începând cu a doua jumătate a secolului al XVI-lea, locul de reședință ales de Ivan Rudeanu, mare medelnicer, de la care pornește de altfel genealogia boierilor Rudeni, intrați în prim plan în vremurile eroice care au marcat trecerea lui Mihai Viteazul prin istoria românilor.
Urmașii lui Ivan Rudeanu, prin mama lor, Maria din Periș, se înrudesc cu Basarabii (mama Mariei din Periș, Caplea, fiind nepoata lui Vlad Călugărul, iar tatăl său, Neagoe din Periș, un mare feudal și mare dregător în timpul lui Radu de la Afumați, este cel care împreună cu cumnatul său Drăgan postelnicul îl omoară pe Radu de la Afumați în biserica Schitului Cetățuia din Râmnicu Vâlcea, în 1529).
Conform istoricului Nicolae Bănică-Ologu, Ivan Rudeanu a avut șapte fii (Teodosie, Tudor, Chirca, Oprea; Staico, Pârvul, Iștfan) și două fiice (Caplea și Stana).
Revenind la biserică, specialistul în patrimoniu, prof. Ligia Rizea spune că „are azi o înfățișare modestă, datorată modificărilor făcute de-a lungul timpului, unele cauzate de multele cutremure ce au trecut peste ea de-a lungul secolelor, altele, mai recente, datorate unor intervenții nepotrivite și mai ales ignorării valorii ei de document istoric neprețuit pentru istoria județului Vâlcea, dar și pentru istoriografia națională”.
Are planul deptunghiular și absida altarului poligonală, în cinci laturi. Ea nu a fost pictată de la început, ci, cel mai probabil spre 1624, an din care datau icoanele împărătești montate în catapeteasmă, astăzi rămasă în biserică doar cea înfățisând-o pe Maica Domnului cu pruncul Iisus Hristos, cealaltă, înfățișându-l pe Iisus Hristos, fiind furată din biserică după anul 1990.
Secretul acestei biserici se află însă în pereții pridvorului. În pereții pridvorului închis al bisericii, adăugat ulterior, sunt zidite trei pietre de mormânt, două dintre ele datând din 2 și 21 mai 1601, menționând cinci membrii ai familiei Rudeanu, morți în împrejurări violente, precum și numele unui preot.
Care este da fapt misterul acestor morți? „Vom reconstitui evenimentele ce s-au succedat din toamna anului 1600 până la asasinarea lui Mihai Viteazu lângă Turda. În toamna anului 1600, după înfrângerea de la Mirăslău (8/18 septembrie), urmată cele de la Năieni (12 octombrie), Ceptura (14 octombrie) și Bucov (20 octombrie), Mihai Viteazul se retrage aici, la Ruda, unde stă probabil până la lupta de la Curtea de Argeș din 25 noiembrie, pe care o pierde, de asemenea. Mihai se retrage peste Olt pe la Râmnic, se întâlnește pentru ultima dată cu boierii lui de încredere, frații Buzești, Udrea Băleanu, Baba Novac și Banul Mihalcea.
În acest timp, Teodosie Rudeanu și Gașpar Korniș erau din august în drum spre Praga cu solie pentru împăratul Rudolf al II-lea”, spune Rizea.
Căderea lui Mihai îi determină pe cei doi soli să nu continue misiunea încredințată de Mihai Viteazul, care se hotărăște să plece el însuși la Praga să solicite ajutor. În acest timp, Simion Movilă, cu ajutorul marelui hatman al Poloniei Ioan Zamoyski, preia tronul Țării Românești.
Boierii munteni se supun lui Simion Movilă, dar acesta pornește o opresiune împotriva lor, le confiscă averile pe care le dă boierilor moldoveni, întârzie numirea banului Craiovei, titlu care revenea Buzeștilor.
Buzeștii rămân în Oltenia, iar Teodosie Rudeanu, întors din Transilvania, așteaptă desfășurarea evenimentelor la moșia sa de la Ruda, spune istoricul Nicolae Bănică-Ologu în articolul ‘Teodosie Rudeanu, marele logofăt al lui Mihai Viteazul, și Simion Movilă’ ( Revista Buridava nr 3/1979). Din punctul de vedere al reputatului istoric vâlcean, între Mihai Viteazul și boierii săi de încredere a existat o legătură permanentă, o strategie pusă la cale de comun acord.
El aduce argumente în acest sens, mai ales în ceea ce-l privește pe Teodosie Rudeanu, o personalitate marcantă a epocii și cronicar al evenimentelor din timpul domniei lui Mihai Viteazul, asupra căruia însă planează cele mai multe îndoieli cu privire la loialitatea față de domn după toamna anului 1600. Adică, în traducere liberă, acesta ar fi jucat la două capete, spune Rizea.
„În mai 1601, boierii munteni conduși de Udrea banul din Băleni și Negrea spătarul pun la cale un complot împotriva lui Simion Movilă, cei doi fiind loialiști ai lui Mihai. Dar sunt prinși și decapitați, rămânând întrebarea evident, cine a trădat? În iunie se ridică împotriva lui Simion Movilă și Buzeștii, alături de care se regăsește și Teodosie Rudeanu, de această dată. Simion Movilă este alungat, iar în prima jumătate a lunii iulie, Mihai Viteazul este din nou proclamat domn. Însă, în acest interval de timp, până la alungarea de pe tron, se produce o mare tragedie de la curtea boierească de la Ruda, consemnată pe două lespezi funerare care azi sunt zidite în pereții din pridvorul Bisericii ‘Sfinții Voievozi’ din satul Ruda” spune Rizea.
Tragedia începe pe 2 mai 1601, nefiind prezent la moșie, într-un mod ciudat, Teodosie Rudeanu, în momentul când sunt uciși Chirca, fiul lui Tudor postelnic și mama lui, Stanca, ‘în zilele lui Io Mihai voievod’ și se încheie în 21 mai 1601, cînd sunt uciși „jupânița Caplea, jupâneasa jupânului Iștfan logofăt și doi copii, pe nume, Ion și Neaga; și a pierit și popa Marincea; în zilele lui Io Mihai voievod’. Toți cei uciși sunt rude apropiate ale lui Teodosie Rudeanu, respectiv, două cumnate și trei nepoți (Stanca, prima soție a fratelui său Tudor postelnicul și Chirca fiul lor și Caplea, soția fratelui mai mic, Iștfan logofătul și cei doi copii al lor, Ion și Neaga).
Toți cad pradă furiei lui Simion Movilă, dezlănțuit împotriva revoltei boierilor loialiști lui Mihai Viteazul, iar cele două pietre funerare mărturisesc adeziunea fraților Rudeni Tudor și Iștfan, fiindcă, deși domnitor era Simion Movilă, iar Mihai Viteazul era pe undeva prin Austria, pe ambele se face mențiunea ‘în zilele lui Io Mihai voievod’.
„Nu știm cât de adâncă a fost drama Rudenilor, dacă marele logofăt Teodosie Rudeanu, printr-o bizară coincidență nu era la moșie în aceste zile, dacă și-a trădat sau nu domnul și familia, asta rămâne să stabilească cercetarea istorică autorizată. Ce știm însă cu precizie este că această cercetare nu trebuie să ocolească biserica de la Ruda, și că această biserică este depozitara unui tezaur istoric care se cere respectat, restaurat și făcut cunoscut. Este locul unde este, dacă e să vorbim în termenii de azi, locul crimei și pot fi analizate pe baza unor mărturii ale epocii scrise, circumstanțele acestui măcel”, a mai spus Rizea.
Pe 9 august 1601, Mihai Viteazu este ucis la Câmpia Turzii, iar Țara Românească se scufundă din nou în convulsii, unirea celor trei principate se destramă, urmând ca abia la 1918 ceea ce realizase domnitorul muntean să se îndeplinească definitiv.
Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.