Unic în Europa și singurul din România, Muzeul Trovanților este unul dintre cele mai importante obiective turistice din Oltenia. Aflat pe Drumul Național 67 Râmnicu Vâlcea-Târgu Jiu, la intrarea în Comuna Costești, muzeul geologic în aer liber a fost amenajat după anul 1990 de un grup de arheologi.
”Semințe din cer” sau „pietre miraculoase”, „bălătruci” sau „dorobanți”, așa cum sunt numiți de către localnici, trovanții sunt unele dintre cele mai surprinzătoare sculpturi de piatră create de natură. Dimensiunile lor variază de la câțiva centimetri până la formațiuni care ating 6-10 metri și pot cântări de la câteva sute de grame la câteva tone.
Trovanții sunt niște nisipuri grosiere, între granulele acestora manifestându-se forțe de atracție și care prin presiune s-au cimentat. Aceștia continuă să iasă la iveală pe măsură ce oamenii exploatează nisipul din carieră.
Există mai multe legende care spun că aceste conglomerate ar fi venite din cer sau că au puteri miraculoase, care vindecă boli sau sunt adevărate elixire. Oamenii locului au creat un mit despre „pietrele care cresc” sau „pietrele vii”. Aceștia spun ca pietrele se nasc și cresc după fiecare ploaie, iar unii le atribuie energii negative. După fiecare ploaie, nisipul ud începe să prezinte mici elemente în formare, asemănătoare cu pietrele mari din preajmă, care duc cu gândul la o „înmulțire”, astfel că ele pot crește cu 4-5 cm în 1.000 de ani. „Pietrele care cresc” au fost găsite mai ales în perimetre nisipoase. Cele foarte mici sunt sfărâmicioase și prezintă chiar niște excrescențe ce sugerează rădăcinile. Cele mari au un miez dintr-o rocă extrem de dură, în timp ce zona lor periferică păstrează caracterul nisipos. Dacă sunt tăiate, secțiunile seamănă cu un trunchi de copac, prezentând „inele” de dimensiuni, culori și alte particularități.
Oamenii de știință au înaintat mai multe ipoteze cu privire la originile acestor forme carstice. Ei susțin că formațiunile, numite în literatura de specialitate și ”concrețiuni grezoase”, ar avea peste 6 milioane de ani vechime și ar fi apărut în urma unor cimentări locale ale nisipului, posibil pe fondul unei activități seismice. În urmă cu circa 6,5 milioane de ani, în zona în care sunt azi trovanții era un bazin de sedimentare — o deltă.
Depozitul de nisip s-a format prin depunerea succesivă a materialului transportat de râuri de pe continent. Odată cu aceste sedimente din apă s-au depus și produși chimici (îndeosebi carbonați de calciu), în exces. Peste primele nisipuri s-au așezat alte sedimente, care le-au presat, apa eliminându-se prin golurile rămase între particule, iar granulele s-au tasat. Dacă între nisipuri se acumulează o cantitate suficientă de carbonați, prin cimentare ia naștere o gresie. Așadar, ca rocă, trovanții sunt „o gresie silicoasă”. Ei sunt caracterizați prin gradul de deschidere și comunicare a spațiului interstițial.
Ipotezele privind formarea lor, însă, nu sunt certe, procesele fizico-chimice care au dus la conglomerarea acestor nisipuri rămânând o enigmă.
Din România și până în Noua Zeelandă, din Antarctica și până în Groenlanda, trovanții stârnesc uimire și admirație. Termenul „trovant” este specific literaturii geologice române și a fost introdus de Gh. Murgoci în lucrarea ”Terțiarul din Oltenia, 1907”.
Râpa de la Costești unde aceștia se află a fost dezvăluită în urmă cu câteva sute de ani, trovanții fiind scoși la iveală de localnicii care au săpat pentru nisipul necesar în construcții.
Localitatea Costești nu este singura din Vâlcea unde se găsesc trovanți. În județ, aceștia mai sunt în comuna Vlădești, pe Valea Glimboaca, în comuna Stoenești, la Râpa Malului, precum și în comuna Oteșani.
În România, trovanți se mai află: pe Dealul Feleacului lângă Cluj-Napoca; în Munții Buzăului la Ulmet; lângă Sibiu pe teritoriul satului Cașolț; în Hunedoara la cariera de nisip de la Hășdat; în județul Bacău pe malul stâng al Tazlăului, la vărsarea acestuia în Trotuș; în Podișul Transilvaniei, lângă satul Domnești din județul Bistrița Năsăud; în Călărași aproape de malul Dunării și chiar și în nivele nisipoase-argiloase din Munții Mezeș. Singurul muzeu, însă, este cel de la Costești unde se află cei mai mari trovanți din România.
Muzeul Trovanților este o zonă declarată rezervație naturală de interes național prin HG nr.1581 din anul 2005. Are o suprafață de 1,1 hectare și este administrată de Asociația Kogayon, organizație nonguvernamentală de protecție a mediului.
Muzeul Trovanților este declarat monument UNESCO.
Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.